- ciupeálã
- s. f., g.-d. art. ciupélii; pl. ciupéli
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ciupeálã
Look at other dictionaries:
ciupeală — CIUPEÁLĂ, ciupeli, s.f. Faptul de a ciupi. ♦ fig. (fam.) Însuşire (repetată) a unor mici sume de bani, a unor obiecte mărunte etc. furt mărunt, furtişag. – Ciupi + suf. eală. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CIUPEÁLĂ s. v. ciupitură.… … Dicționar Român
ciup — s. v. cioc, clonţ, plisc. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciup2, ciupi, s.m. (pop.) 1. (mai ales la pl.) şuviţă de păr, moţ, chică, percică, ciuf, smoc, chică. 2. lână rămasă în pieptenii de scărmănat; resturile câlţilor de… … Dicționar Român
ciupitură — CIUPITÚRĂ, ciupituri, s.f. 1. Pişcătură, înţepătură; (concr.) semn, urmă rămasă pe piele în urma unei pişcături; spec. fiecare dintre micile cicatrice rămase după variolă. 2. (Rar) Bucăţică ruptă sau ciupită din ceva. – Ciupi + suf. tură. Trimis… … Dicționar Român
furtişag — FURTIŞÁG, furtişaguri, s.n. Furt (de mici proporţii); ciupeală. – Furt + suf. işag (după magh. tolvajság). Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FURTIŞÁG s. (fam.) găinărie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime furtişág s … Dicționar Român
